Delia Robescu

journalist & antreprenor

Din nefericire sau din fericire pentru mine, am trăit și pe vremea…lui Ceaușescu. Știu cum este să nu ai voie să-ți exprimi punctul de vedere, să trăiești în teroare, să fii privat de libertate. Îmi amintesc perfect serile când ascultam radioul Europa liberă cu părintii mei și visam că vom… emigra. Pentru că perspectiva ca țara noastră să fie liberă mi se părea imposibilă. Și totuși, imposibilul a fost posibil și am scăpat de dictatura. La Revoluție eram o copilă, dar am înțeles destul de repede ce manevre se făceau și am suferit cumplit că n-am putut vota la primele alegeri post decembriste. Atunci am făcut un jurământ cu mine: orice s-ar întâmpla, în momentul în care voi avea drept de vot, voi vota! Și n-am ratat nicio alegere până acum! Sigur că au fost momente când nu eram convinsă că votez cu cine trebuie, poate că am votat din silă, am votat cu răul cel mai mic sau n-am votat din convingere, ci doar ca să schimb pe cine era la putere la momentul respectiv, dar am fost la vot! Ceea ce voi face și acum. Nu poți sta deoparte și comenta și să aștepți ca lucrurile să se schimbe. Am spirit civic și nimic nu poate schimba asta. Nu știu dacă o să emigrez sau nu. Am în continuare zbaterile mele și încă îmi caut locul. Dar știu că indiferent de alegerea pe care o voi face, atata timp cât trăiesc într-o societate, nu pot sta pasivă, mă implic cum și cu ce pot. Și o primă condiție este să merg la vot.