România celor două Românii

Poveste scrisă de Bogdan I.

Nu mă refer aici la o împărțire pe sexe. Nici la o împărțire din punct de vedere al veniturilor, zonei geografice, vârstei sau preferințelor sexuale. Mă refer la România celor care cred în România și a celor care nu mai au niciun fel de sentiment sau interes pentru această țară.

Primii par, la prima vedere (poate și a doua), niște idealiști. Oameni care nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă răul în care ne aflăm. Oameni care nu vor să accepte că zarurile au fost aruncate, destinul a fost stabilit cu mult înainte. 

Ne putem uita la ei ca la niște copii care nu știu că părinții se ceartă și mai au foarte puțin până divorțează. Ei își joacă în continuare jocurile, zâmbesc mai mereu, sunt fericiți atâta timp cât li se spune că totul este în regulă.

Sau ne putem uita la ei ca la niște adulți care se încăpățânează să nu renunțe. Se revoltă când un club ia foc, iar prietenii lor se sting în acel club.  Se mobilizează și se răzvrătesc împotriva celor care le-au tot zis că totul este în regulă. Se unesc și schimbă ceva. Nu tot, poate nu suficient, dar schimbă ceva. Par niște “copii” puternici.

A doua categorie pare mult mai realistă. Ei văd și înteleg răul în care ne aflăm. Ei sunt pragmatici. Raționali. Ne putem uita la ei ca la copiii dintr-o familie care a trecut printr-un divorț urât. Nu știu pe cine să mai iubească, nu știu dacă mai trebuie să iubească pe cineva. Se joacă mai rar, zâmbesc mai rar, nu mai cred că totul este în regulă.

Sau, și ei, sunt niste adulți care au obosit înainte de vreme. Felul lor rațional de a fi îi impinge să creadă că nu se mai poate face nimic. Se mobilizează și cred în ei, doar în ei. Prietenii sunt bine căntăriți și măsurați, iar majoritatea acțiunilor lor au un obiectiv personal bine determinat. Acceptă răul pentru că s-au autoeducat să traiască cu el.  S-au obișnuit să “se descurce”. Par niște supraviețuitori.

Primii votează cu mâna tremurândă și se agață de orice speranță le iese în cale.

Cei din a doua categorie au renunțat demult la asta. 

Dar amândoi au nevoie de România normală. Și România normală are nevoie de amândoi.

Haideți la vot pe 11 decembrie!